“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

10.07.2010

Șerbești - de peste Putna



Publicat de la

3 comentarii:

  1. Anonim10.07.2010, 22:28

    Foarte frumoase.Imi este dor de aceste locuri....Cum spunea si Cristina intr-o "amintire" publicata pe acest blog...cunosc fiecare piatra,fiecare copac...si de fiecare data cand le revad inima imi este cuprinsa de o imensa nostalgie a acestor locuri. Șerbeștiul va fi mereu in inimile noastre 4 ever :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim10.07.2010, 22:37

    Apropo de pietre:-))
    Cand ma intorceam noaptea acasa de la banca si fiind intuneric ma impiedicam de cate o piatra...uram acele pietre:-)....acum imi lipsesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim11.07.2010, 12:51

    Tot apropo de pietre, v-am trimis o poza cu unele foarte fain asezate! Cristina

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)