Amintiri.....reload

Sunt multe lucrurile care ar putea fi scrise despre copilărie,cine ar putea uita vacanţele petrecute la ţară,acele clipe în care erai deconectat de lumea de la oraş şi în care nu te gândeai că peste caţiva ani îţi vei aduce aminte de tot ce a fost şi cât de frumoasă era acea perioadă a copilăriei…o perioadă în care nu ştiai de greutăţi şi de tot ceea ce te aşteapta pe mai departe în viaţă.

Ei bine toate aceste lucruri acum îţi fac inima să tresare doar gândidu-te la cât de frumoasă era copilăria.

Ţin minte cât de mult sufeream atunci când mama mă aducea la Focşani pentru a mă pregăti să merg la şcoală,stăteam câte o săptămână şi plângeam că eu vreau la ţară….şi tot aşa cam până în clasa a 9-a când vorba aceea eram la liceu şi parcă vedeai lumea cu alţi ochi.

La Şerbeşti însă am lăsat ce era mai frumos,copilul din mine,care făcea tot timpul năzdrăvănii dar care nu era certată pentru ceea ce făcea,că doar na eram doar un copil…un copil care întotdeauna se gândea la cei din jur şi care nu încerca să-i supere câtuşi de puţin.

Îmi aduc aminte cum vara când erau gata de copt căpşunile şi fragii ne duceam pe deal în căutarea celor mai bune locuri în care se puteau devora aceste minunăţii ale naturii.Ei bine pe aceste locuri odată găsite era o bătaie desăvârşită,fiecare încerca să-şi adune cele mai multe căpşuni/fragi…uneori ieşeau şi certuri pentru că nu toată lumea era mulţumită de “ captura” găsită,dar vorba aceea trebuia să mai existe şi învinşi.Cel mai mult ne bucuram atunci când ajungeam acasă cu ceea ce găseam pe deal,dacă mai aveam şi norocul să fi plouat înainte,veneam acasă şi cu câteva bine meritate ciuperci…toate astea spre încântarea bunicii………Şi câte lucruri mai pot fi spune!