Yanni - Prelude & Nostalgia - LIVE CONCERT (GREECE) Янни - Ностальгия

Yanni - nascut pe 14 noiembrie 1954 in Kalamata, Grecia a invatat de unul singur sa cante la pian, clape si este compozitorul propriilor melodi. Dupa ce a primit diploma in psihologie, el a insistat sa isi continue viata artistica fara sa aiba vreo pregatire specifica sau sa cunoasca notele muzicale.

Albumul Dare to Dream nominalizat la Grammy in anul 1992 a castigat marele premiu, iar in 1993 urmatorul album In My Time a avut acelasi succes. Succesul lui atinge apogeul in 1994 odata cu concertul sustinut in Grecia - Live at the Acropolis, stabilind al doilea record mondial la vanzari muzica-video din toate timpurile.

In clipul de mai sus Prelude & Nostalgia se canta la un instrument vechi de 5000 de ani, iar violonistul este armean.

Asta este muzica!

La livada

Vara,si asta insemnand cam pe la mijlocul lunii cuptor se facea de coasa la Livada si la Mesteacan.Vedeai zilnic cum treceau pe drum carute si oameni pregatiti de lupta cu iarba crescuta.Dar pana ajungea omul sus la livada deja era prea istovit de oboseala de la dealurile urcate,incat atunci cand ajungea acolo era bun de somn…dar totusi era platit deci trebuia sa-si faca treaba.Atunci cand trebuia sa urci cu mancare scotea-i limba de caldura si de oboseala,iti venea parca sa lasi cosul cu mancare si sa te tolanesti pe iarba verde….dar erai trimis intr-o “misiune” si aia foarte importanta pentru tine ca si copil,aveai totusi o responsabilitate,aceea de a ajunge cu mancarea intacta la oameni.

Dar nu era de ajuns doar ca a fost cosit ,mai trebuia si adunat.Alti oameni,alta oboseala aceeasi bucata…

Dupa toata nebunia asta cu coasa te alegeai cu o insolatie si cu piciorele frante de oboseala si cu un bronz ca de solar.Era totusi o parte placuta…faptul ca puteai veni in caruta cu fan…chiar daca pe moment erai refuzat,cateva lacrimi impresionau si astfel aveai posibilitatea de a veni in caruta cu fan(bine mai era si varianta in care puteai sa cazi din caruta).Dar placerea dura doar pana acasa,atunci cand “pretiosul” fan adunat cu truda si sudoare trebuia descarcat fie in pod,fie intr-o claie facuta afara…te faceai numai de praf,transpiratie si te alegeai pe deasupra si cu cateva lacuste intrate cine stie pe unde.

Ei si toate astea doar pentru o claie de fan.

Facem concurs?

Ce spuneţi dacă ne-am întrece pe uliţele satului Şerbesti cu bicicletele bunicilor?

Fără să aibă şezut sau lanţ la roţi. Sau mai rău, cu roţi strambe sa nu le poţi stapânii! (ce hilar!)

Să formăm echipe de tineri (intre 10 şi 40 ani - sa ma incadrez si eu) (mai bine toate vârstele), cu tricouri de aceaşi culoare, desculţi sau cu papuci din plastic pentru plajă, în goană prin praful de pe uliţă spre linia de var trasa în dreptul cooperativei lui Mitruţă.

Unii să împingă fiarele ruginite - pline de altii căţăraţi pe ghidon sau pe cadrul din mijloc.

Victorie? Nu cred.... aţi trişat. Vântul v-a fost prielnic! Aveţi pile ...

Mai bine facem o întrecere de lupte în nămol....
Cred că mai avem ceva conturi de reglat din copilarie!

Sedinta foto - Floarea soarelui!