Asa cum va spuneam o sa va impartasesc din impresiile mele legate de plimbarea pe care am facut-o acum cateva saptamani in urma.
A venit un amic din Italia si am vrut sa-i arat frumusetile locului. Sambata am fost la Lepsa iar duminica ne-am dus la Serbesti. E drept ca nu se compara cu vechea si civilizata Italie. Dar a fost impresionat de cat de mult verde este la noi, de padurile neumblate.
Satul era asa de linistit! Doi batrani la o poarta... Miros de lemne arse intr-o soba.
Cand soarele e la apus, cu siguranta ca, toti v-ati vazut umbra lunga prin praful de pe drum.
Cararile sunt subtiate de vegetatia nestingherita de om sau animale. Semn ca s-au imputinat localnici. Daca treci pe drumul principal simti cum isi lungesc gaturile de curiozitate dincolo de garduri. Un catel care isi misca cu greu nasul din mijlocul drumului sa ne lase sa trecem mai departe.
Totul este natural, ca acum 100 de ani sau poate chiar 200. Este o alta dimensiune a realitatii.
A fost fascinant si m-am relaxat atat de mult incat o sa repet plimbarea.
Am sa postez cateva poze de pe dealurile Serbestiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu