“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

08.07.2010

Breaking news:
Serbestiul un sat european.Din luna octombrie a acestui an,Serbestiul va avea propriul site internet:
http://www.serbesti.eu/


Publicat de la

Un comentariu:

  1. Anonim26.07.2010, 21:54

    Bravo, Dane, te-ai gindit foarte bine, felicitari! M-am nascut acolo, am copilarit acolo, sint legata de zona asata. Copilaria mea a avut o perioada in care am citit si invatat la lampa cu gaz cumparat de la magazinul din sat a lu' nea Mitruta. Am calatorit cu 'Mocanita' de la Cucuieti, sau 'Pisi vali', asa cum i se spunea.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)