Mi-au mai ramas cateva amintiri legate de bunici. Au fost si acum nu mai sunt. La fel si noi suntem praf in vant. Toate ne sunt date pe pamant ca sa trecem mai usor greutatile vietii. Dar la final sfarsim uitati de copii, nepoti, stranepoti ... de oameni. Doar Dumnezeu ne va judeca dupa bune si rele pe care le-am facut.
Nu trec des pe la mormantul bunicilor pentru ca imi este greu sa ii stiu acolo... Dar de fiecare data cand merg la biserica, fac o cruce mare si le aprind o lumanare pentru iertarea pacatelor.
In diverse imprejurari, noaptea in somn sau ziua in amiaza mare, imi apare imaginea lor in minte. Ma urmareste o intrebare ... oare cum si-au trait viata? Si-au savarsit mareata lucrare inainte de a disparea pe de fata pamantului si sa urce la cer? Si-au atins scopul divin pentru care au fost lasati pe pamant?
Nu trec des pe la mormantul bunicilor pentru ca imi este greu sa ii stiu acolo... Dar de fiecare data cand merg la biserica, fac o cruce mare si le aprind o lumanare pentru iertarea pacatelor.
In diverse imprejurari, noaptea in somn sau ziua in amiaza mare, imi apare imaginea lor in minte. Ma urmareste o intrebare ... oare cum si-au trait viata? Si-au savarsit mareata lucrare inainte de a disparea pe de fata pamantului si sa urce la cer? Si-au atins scopul divin pentru care au fost lasati pe pamant?
Cume era bunica mea la 18 ani? Cum a cunoscut-o bunicul meu?
Fiind tineri si plini de energie...oare traiau fara grija zilelor de maine? Traiau de parca zilele erau fara numar. Alergau pe dealuri si prin paduri cu ati baieti si fete... Se asezau cate doi imbratisati sub salcamii infloriti.
Daca aveti poze vechi, vechi de pe timpul lor va rog sa le postati. Eu promit ca voi cauta!
cred ca am cateva poze cu bunicii,dar si cu strabunicii
RăspundețiȘtergerele poti trimite pe adresa serbesti_vrancea@yahoo.com
RăspundețiȘtergeresi le voi publica eu.
Poza este din 1976
RăspundețiȘtergereInainte de culcare, la lumina lumanarii (ca nu exista intotdeauna "curent"), tataia imi spunea cele mai frumoase povesti cu Imparatul Verde si Imparatul Rosu si cu bursuci nastrusnici ....
RăspundețiȘtergereCristina
Pe mama ta o cheama Tincuta?
RăspundețiȘtergereOare parinti nostri se gandeau k dupa ce nu vor mai fi ei, satul va ramane asa pustiu?Ei au muncit o viata intreaga facand multe sacrificii k sa faca o casa,k sa o lase la copii...Dar viata grea din tara i-a determinat pe copii lor sa plece departe de locurile natale,in cautarea unui trai mai bun....Acum casele parintilor nostri sunt pustii...Incetul cu incetul se darama...Oare rodul muncii noastre va avea aceasi soarta?
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru acest blog,Serbestiul va fi mereu in inimile noastre.
Maria