Simt mirosul de cozonaci!
Noi nu am petrecut multe sarbatori de Paste la bunici. Am fost o data sau de doua ori. Dar mirosul de cozonaci rascopti in cuptor de caramida si cu foc de lemne a ramas in mintea mea ca un mesaj hipnotic. Imi amintesc cozonacii mari la 2-3 kg unul, galbiori de la oualele de gaina crescute natural (fugarite prin curte - cum le spun eu) si dulci de la laptele abia muls de la vaca, aromati de nucile din curte, uscate in podul casei.
Mai mult decat bunatațurile de neatins in post era mirifica seara de Inviere.
In noapte, cu lumanarile in mana, zgribuliti de frig, inghesuiti in biserica printre zeci si sute de credincosi asteptam venirea "luminii". Intristati de patimile lui Isus si curiosi de vestea invierii Lui, ne licareau ochii de bucurie cand vedeam sfanta lumina trecand prin fata noastra.
"Veniti de luati lumina!" striga parintele si apoi capatam o scanteie de speranta in propria noastra lumanare.
„Sa duceti lumina in casa, sa va pazeasca de cele rele, sa va ajute sa depasiti necazurile, sa fie dragoste intre oameni!”
Smeriti ne intorceam la casele noastre, ne culcam ca niste mielusei si abia asteptam festinul de a doua zi. E in toiul primaverii… si vremurile, si vremea este asa cum trebuie sa fie.
Ceasul vietii ticaie, soarele apune spre inca un sfarsit de zi!
Viata este lunga pentru cei ignoranti, viata este scurta pentru cei curajosi… pentru restul exista blogul Serbesti-Vrancea! :)
Imi aduc aminte cum se inghesuia lumea in biserica sa fie printre primii care aprind lumanarile de Sf Inviere....imi amintesc la fel de bine ca de fiecare data de Inviere era foarte frig
RăspundețiȘtergereOricum amintiri placute au ramas cu tot ce s-a intamplat in acel sat !