“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

11.11.2010

Scoala din Serbesti

4 comentarii:

  1. Mai trebuie renovata si ea un pic,ca a ramas la fel de cand eram mici

    RăspundețiȘtergere
  2. Cati dintre noi au invatat acolo?

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu am inv la scoala din serbesti,dar am fost pe la cateva serbari...era o atmosfera placuta !

    RăspundețiȘtergere
  4. Am invatat aici, dar si la scoala veche. Acolo era foarte bine pentru ca pina ajungeau profesorii de la scoala noua mai cistigam timp de joaca. Cancelaria era la sc. noua. Participam la serbari de sfirsit de an scolar, scenele se instalau in curtea scolii, se impodobeau cu crengi de stejar verde din padurea de pe deal. Parintii se implicau in aceasta actiune impreuna cu profesorii si cu nea Marin Olarasu, omul de serviciu, care in iernile geroase se trezea dimineata sa ne faca focul in sobe.Am avut-o invatatoare in cls-iv-a pe d-na Grozavu, pe atunci Tafta.

    RăspundețiȘtergere