“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

11.11.2010

Apus de soare la Serbesti 2

Publicat de la

2 comentarii:

  1. Any13.11.2010, 10:58

    e super poza

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim17.11.2010, 20:27

    E o poza extraordinara. Felicitari! Noi ignoram frumusetile care ne inconjoara. Sintem grabiti, nu avem timp sa vedem lucrurile care ne-ar oferi bucurii.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)