“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

11.11.2010

Apus de soare la Serbesti

Publicat de la

2 comentarii:

  1. cristina14.11.2010, 16:39

    Nu conteaza cat de sarac este satul, nu conteaza daca cei care au ramas sa priveasca cerul sunt din ce in ce mai putini, apusurile de soare sunt mai spectaculoase decat in vremea copilariei! Oare doar soarele stie sa mai aprecieze locurile acelea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim15.12.2010, 15:27

    Frumos :P http://www.vrancea.org

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)