“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

05.09.2010

Amintiri de astă vară!

Cobor un drum de țară, destul de dificil, cu pante abrupte și pietre mari cât capul. Ne-am aventurat cu mașina pană la marginea pădurii iar acum ne întoarcem plini de energia naturii. Livada e înflorită și albinele roiesc în jurul florilor. Soarele ne gâdilă cu razele sale și râdem de bucurie că e vara!
Mai jos, cum intrăm în sat, lângă un gard, paște calm o iapa cu mânzul ei ... el ne-a zarit si ne privea curios. În rest .... o liniște de adoarme și mâțul!

Și, uite așa, a trecut vara!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu