Campionatului Mondial de Fotbal 2010

Maine, 11.07.2010 la ora 21.30, se joaca finala de fotbal CM 2010 dintre Olanda si Spania.
Cine o sa castige?

Podul peste Putna

Șerbești - de peste Putna

Măgura Odobești

Magura Odobesti vazuta de la poalele dealului, undeva intre Bolotesti si Burca.

Click pe poze pentru a vedea detalii.

Doamna invățățoare

Aceasta poza este facuta astazi.
Am fost prin zona si mi-am luat aparatul foto cu mine.
Enjoy!

Flori de pe dealurile Șerbeștiului - seria 1

Breaking news:
Serbestiul un sat european.Din luna octombrie a acestui an,Serbestiul va avea propriul site internet:
http://www.serbesti.eu/

Mi-a inflorit orhideea!

Biserica satului

Manastirea "Duminica Mironositelor"

Manastirea "Duminica Mironositelor" este pe stil vechi si este situata pe Magura Odobesti, undeva prin satul Bolotesti din Vrancea in stanga pe un drum de tara, traversezi toata livada de pruni pana unde incepe padurea, aproape de cer...

Apropo de cozonaci ...

Simt mirosul de cozonaci!

Noi nu am petrecut multe sarbatori de Paste la bunici. Am fost o data sau de doua ori. Dar mirosul de cozonaci rascopti in cuptor de caramida si cu foc de lemne a ramas in mintea mea ca un mesaj hipnotic. Imi amintesc cozonacii mari la 2-3 kg unul, galbiori de la oualele de gaina crescute natural (fugarite prin curte - cum le spun eu) si dulci de la laptele abia muls de la vaca, aromati de nucile din curte, uscate in podul casei.

Mai mult decat bunatațurile de neatins in post era mirifica seara de Inviere.

In noapte, cu lumanarile in mana, zgribuliti de frig, inghesuiti in biserica printre zeci si sute de credincosi asteptam venirea "luminii". Intristati de patimile lui Isus si curiosi de vestea invierii Lui, ne licareau ochii de bucurie cand vedeam sfanta lumina trecand prin fata noastra.

"Veniti de luati lumina!" striga parintele si apoi capatam o scanteie de speranta in propria noastra lumanare.

„Sa duceti lumina in casa, sa va pazeasca de cele rele, sa va ajute sa depasiti necazurile, sa fie dragoste intre oameni!”

Smeriti ne intorceam la casele noastre, ne culcam ca niste mielusei si abia asteptam festinul de a doua zi. E in toiul primaverii… si vremurile, si vremea este asa cum trebuie sa fie.

Ceasul vietii ticaie, soarele apune spre inca un sfarsit de zi!

Viata este lunga pentru cei ignoranti, viata este scurta pentru cei curajosi… pentru restul exista blogul Serbesti-Vrancea! :)

Bunicul si bunica

Mi-au mai ramas cateva amintiri legate de bunici. Au fost si acum nu mai sunt. La fel si noi suntem praf in vant. Toate ne sunt date pe pamant ca sa trecem mai usor greutatile vietii. Dar la final sfarsim uitati de copii, nepoti, stranepoti ... de oameni. Doar Dumnezeu ne va judeca dupa bune si rele pe care le-am facut.

Nu trec des pe la mormantul bunicilor pentru ca imi este greu sa ii stiu acolo... Dar de fiecare data cand merg la biserica, fac o cruce mare si le aprind o lumanare pentru iertarea pacatelor.

In diverse imprejurari, noaptea in somn sau ziua in amiaza mare, imi apare imaginea lor in minte. Ma urmareste o intrebare ... oare cum si-au trait viata? Si-au savarsit mareata lucrare inainte de a disparea pe de fata pamantului si sa urce la cer? Si-au atins scopul divin pentru care au fost lasati pe pamant?

Cume era bunica mea la 18 ani? Cum a cunoscut-o bunicul meu?

Fiind tineri si plini de energie...oare traiau fara grija zilelor de maine? Traiau de parca zilele erau fara numar. Alergau pe dealuri si prin paduri cu ati baieti si fete... Se asezau cate doi imbratisati sub salcamii infloriti.

Daca aveti poze vechi, vechi de pe timpul lor va rog sa le postati. Eu promit ca voi cauta!

Amintiri de primavara....

Cred că cele mai aşteptate sărbători erau cele Pascale în care nu-ţi mai stătea capul de treabă,asta în primul rând că trebuia să-i dai o mână de ajutor bunicii la coptul cozonacilor,la făcut curăţenie şi la înroşitul oualelor …şi câte şi mai câte!.Ei bine,toate aceste lucruri făceau deliciul acestor sărbători…vedeai cum şi tu participi cu ceva la ceea ce se anunţa o mare sărbătoare.Toată lumea intra practic într-o forfotă continuă…

Îmi plăcea atât de mult atunci când trebuia să se frământe aluatul pentru cozonaci,asta şi pentru că bunica îmi dădea voie să amestec şi eu coca,îţi dădea o satisfacţie şi mai mare atunci când vedeai cozonacii gata copţi ieşiţi din cuptor ştiind că şi tu ai participat cu ceva.

Ei bine,dacă la cozonaci bunica era cea care stabilea regulile,la înroşitul oualelor regulile erau impuse de mine,pentru că îmi plăcea atât de mult să le vopsesc încât nu aş fi lăsat pe nimeni să facă asta în locul meu….să nu vă gândiţi că era o treabă chiar uşoară şi asta tocmai din pricina faptului că nu erau doar 10 ouă de vopsit ci în jur de 100.Tot timpul bunica îmi zicea că e bine să vopsim mai multe ouă pentru că exista şi obiceiul,în care, în ziua a III-a de Înviere oamenii împărţeau merinde şi celor apropiaţi.Bineînţeles că nu lipseam nici de aici,îmi plăcea să fiu acolo unde era şi buni,practic m-aş fi dus oriunde era ea,îmi plăcea să particip la toate treburile gospodăriei.

Odată cu Sărbătorile Pascale vedeai cum natura începe să se dezamorţească după iarna lungă şi grea,şi cum totul începe să prindă viaţă.Dacă ar fi să pun la socoteală şi mirosul zambilelor care parfumau şi înfrumuseţau curţile sătenilor totul devenea de vis.

Însă odată cu aceste sărbători oamenii trebuiau să se gândească şi la culturile care se aşteptau puse pe câmp….se dădea practic START la muncă.Dar pentru cei mai mulţi această muncă nu era chiar atât de istovitoare,mai ales când îşi vedeau culturile crescând,gândindu-se deja la culesul roadelor.Insă până atunci mai era cale lungă!

Amintiri.....reload

Sunt multe lucrurile care ar putea fi scrise despre copilărie,cine ar putea uita vacanţele petrecute la ţară,acele clipe în care erai deconectat de lumea de la oraş şi în care nu te gândeai că peste caţiva ani îţi vei aduce aminte de tot ce a fost şi cât de frumoasă era acea perioadă a copilăriei…o perioadă în care nu ştiai de greutăţi şi de tot ceea ce te aşteapta pe mai departe în viaţă.

Ei bine toate aceste lucruri acum îţi fac inima să tresare doar gândidu-te la cât de frumoasă era copilăria.

Ţin minte cât de mult sufeream atunci când mama mă aducea la Focşani pentru a mă pregăti să merg la şcoală,stăteam câte o săptămână şi plângeam că eu vreau la ţară….şi tot aşa cam până în clasa a 9-a când vorba aceea eram la liceu şi parcă vedeai lumea cu alţi ochi.

La Şerbeşti însă am lăsat ce era mai frumos,copilul din mine,care făcea tot timpul năzdrăvănii dar care nu era certată pentru ceea ce făcea,că doar na eram doar un copil…un copil care întotdeauna se gândea la cei din jur şi care nu încerca să-i supere câtuşi de puţin.

Îmi aduc aminte cum vara când erau gata de copt căpşunile şi fragii ne duceam pe deal în căutarea celor mai bune locuri în care se puteau devora aceste minunăţii ale naturii.Ei bine pe aceste locuri odată găsite era o bătaie desăvârşită,fiecare încerca să-şi adune cele mai multe căpşuni/fragi…uneori ieşeau şi certuri pentru că nu toată lumea era mulţumită de “ captura” găsită,dar vorba aceea trebuia să mai existe şi învinşi.Cel mai mult ne bucuram atunci când ajungeam acasă cu ceea ce găseam pe deal,dacă mai aveam şi norocul să fi plouat înainte,veneam acasă şi cu câteva bine meritate ciuperci…toate astea spre încântarea bunicii………Şi câte lucruri mai pot fi spune!

Asta poza este facuta in apropiere de Tulnici.

Cam pe aici: 45.915094, 26.728363 (vezi pe www.googlemaps.com)

.... dati click pentru detalii.

Amintiri dulci amintiri……

Sunt multe lucrurile care s-au întâmplat pe parcursul copilăriei mele la ţară,respectiv în sat Serbeşti Vrancea,sunt atât de multe încât nu mi le amintesc chiar pe toate.Dacă ar fi să existe cineva care să regrete cel mai mult faptul că a plecat dintre acei oameni simpli,preocupaţi de munca câmpului....probabil eu aş fi aceea şi poate mulţi alţii ca mine.Era o perioadă de care îmi aduc aminte cu plăcere şi de care o să-mi amintesc tot timpul,cred că cei mai mulţi dintre voi vă regăsiţi în acele locuri care vă încarcau pur şi simplu sufletul pe parcursul verii.
În momentul în care se dădea start la vacanţă vedeai cum pe uliţa satului întalneai tot mai multe persoane cunoscute sau nu,dar cu care erai nevoit să te saluţi pentru că aşa era obiceiul.Îmi aduc aminte că odată cu vara se dădea start şi la distracţie,vă gândiţi poate ce puteai să faci la ţară...ei bine erau multe lucrurile care se petreceau.Aş începe cu cheful de sâmbătă seara dat la discoteca „La Enache”...eu una am început să dau de distracţie cam atunci când era pe la sfârşit si aici mă refer la faptul că durata de viaţă a discotecii era pe sfârşite,nu pot spune însă că am ratat prea multe,ba din contră.
Nu lipseau nici zilele în care se mergea la scăldat,nu înainte de a da raportul acasă cu ora de întoarcere,însă nu ştiu cum se făcea că de fiecare dată acestă oră nu prea era respectată,însă cui îi mai pasa atunci de cearta de acasă dacă te ştiai scăldat în apa caldă şi lină a Putnei.Îmi aduc aminte cum era să mă înnec la faimosul „ghiol”...am avut un mare noroc atunci.Să vă povestesc cum s-a întamplat ,cred că eram prea entuziasmată de faptul că am început să înnot şi m-am gândit că nu ar fi rău dacă aş trece pe partea cealaltă a ghiolului şi atunci am trecut la fapte....ajunsă pe partea cealaltă nu m-am gândit că pe stânci s-ar putea să fie iarbă de baltă şi în momentul în care am vrut să îmi sprijin piciorul oooopps m-am speriat şi dintr-o dată m-am văzut luptând cu apa,şi în încercarea mea de a mă salva cred că m-am făcut auzită pentru că nu a durat mult şi cineva s-a gândit să mă salveze (Adi Însurăţelu).Acum mi se pare o întâmplare amuzantă însă dacă stau bine să mă gândesc aş fi putut să nu mai fiu,dar cum fiecare are un înger păzitor...cred că şi eu am avut unul.
Multe năzbâtii se petreceau şi pe drumul de întoarcere de la scăldat pentru că de la atâtea ore de stat în apă ţi se făcea foame şi cum până acasă drumul era lung trebuia sa facem rost şi de mâncare...ei bine ca nişte copii isteţi ce eram ne duceam prin bucăţile oamenilor şi luam ce credeam că ne va ţine stomacul plin până acasă,respectiv ne făceam cu struguri,prune,pere,mere,caise etc।După toate aceste evenimente bineînţeles că acasă ne aştepta bunica parcă pregătită să ne mustre....cred că motivul deja îl cunoaşteţi ....plecarea la scaldat.Trebuia să stai şi să asculţi cuminte tot ce avea buni de spus pentru că ştiam că are dreptate....şi tot aşa multe zile ca acestea s-au scurs în copilăria mea la ţară.
Va urma...

Mucernita cu trifoi...

Am stat aici intins in iarba aproape jumatate de ora. Parca eram la SPA...

O poienita plina de flori ...

Este o priveliste spre nord-vest. Se zareste Putna, o parte din Magura Odobesti iar in departare sunt Munti Vrancei. Superb.

Dati un click pe imagine sa vedeti detalii.

Bobita?

Un caine plictisit, care abia s-a dat din drum ca sa trecem. Era suficient loc...dar, pe semne ca am invadat spatul lui intim si s-a deranjat. Apoi ne-a aruncat o privire: Who the Fu..k are this? Au si astia un os, ceva de haleala? ....

Pe ulitele Serbestiului - duminica pe 05 iunie 2010

Asa cum va spuneam o sa va impartasesc din impresiile mele legate de plimbarea pe care am facut-o acum cateva saptamani in urma.

A venit un amic din Italia si am vrut sa-i arat frumusetile locului. Sambata am fost la Lepsa iar duminica ne-am dus la Serbesti. E drept ca nu se compara cu vechea si civilizata Italie. Dar a fost impresionat de cat de mult verde este la noi, de padurile neumblate.

Satul era asa de linistit! Doi batrani la o poarta... Miros de lemne arse intr-o soba.

Cand soarele e la apus, cu siguranta ca, toti v-ati vazut umbra lunga prin praful de pe drum.

Cararile sunt subtiate de vegetatia nestingherita de om sau animale. Semn ca s-au imputinat localnici. Daca treci pe drumul principal simti cum isi lungesc gaturile de curiozitate dincolo de garduri. Un catel care isi misca cu greu nasul din mijlocul drumului sa ne lase sa trecem mai departe.

Totul este natural, ca acum 100 de ani sau poate chiar 200. Este o alta dimensiune a realitatii.

A fost fascinant si m-am relaxat atat de mult incat o sa repet plimbarea.

Am sa postez cateva poze de pe dealurile Serbestiului.