“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

26.07.2010

Facem concurs?

Ce spuneţi dacă ne-am întrece pe uliţele satului Şerbesti cu bicicletele bunicilor?

Fără să aibă şezut sau lanţ la roţi. Sau mai rău, cu roţi strambe sa nu le poţi stapânii! (ce hilar!)

Să formăm echipe de tineri (intre 10 şi 40 ani - sa ma incadrez si eu) (mai bine toate vârstele), cu tricouri de aceaşi culoare, desculţi sau cu papuci din plastic pentru plajă, în goană prin praful de pe uliţă spre linia de var trasa în dreptul cooperativei lui Mitruţă.

Unii să împingă fiarele ruginite - pline de altii căţăraţi pe ghidon sau pe cadrul din mijloc.

Victorie? Nu cred.... aţi trişat. Vântul v-a fost prielnic! Aveţi pile ...

Mai bine facem o întrecere de lupte în nămol....
Cred că mai avem ceva conturi de reglat din copilarie!
Publicat de la

Un comentariu:

  1. OLIMPIA L.11.08.2010, 03:24

    Daca esti acel Adrian care banuiesc, ai ramas la fel de glumet.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)