“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

05.05.2011

Pamflet de dupa-amiaza!

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

2 comentarii:

  1. Si replica omului...

    Frumoasa poezie si plina de morala,
    O fabula ce are sclipiri de amareala,
    Ca omul pare a fi, un maimutoi parlit,
    Cu doruri si metehne de mare troglodit.

    Ii dau dreptate celui maimutoi,
    Ca ne condamna rasa culeasa din noroi,
    Dar dragilor, maimuta este acum geloasa,
    Ca este comparata cu rasa omeneasca.

    Nu sutem noi lideri in comportament,
    Dar sigur ca avem scapari pentru moment,
    Ce trec si se indreapta spre Pronia Cereasca,
    Ca sa gaseasca sprijin in rasa omeneasca.

    Eu cred ca Darwin s-a ratacit putin,
    Crezand ca omul vine din senin,
    Pica din pomul cunoasterii si vrea,
    S-aduca "lumea buna", pe planeta mea.

    "Omul maimuta" cand s-a inventat,
    Cu totii au sperat ca e brevatat,
    S-aduca-n lume frumusetea,
    Dar ne-am trezit doar cu tristetea,
    C-a poluat pamantul nostru sfant,
    (Ce pentru noi e trainic legamant)
    Cu "maimutoi".lipsiti de indrazneala,
    Si ne-am trezit ca-i mare pricopseala,
    Sa crezi, sa stii ca vrei sa depasesti,
    Un stadiu de "maimuta", inscrisa in povesti.

    Avem Planeta noastra, minunata,
    Dar e "pacat" ca este "populata",
    Cu oameni ce-ncalca statutul omenesc,
    Iar maimutele, usor il depasesc.

    Sunt sigura ca omul din stele a cazut,
    Ca a avut cu el, Statutul de-nceput,
    Dar el l-a ratacit , in negura de vremi,
    Si de-i zici "maimuta", ii pare ca il chemi.

    Maimute suparate si maimutoi de rand,
    Cer, cu ardoare, omului un gand,
    Ce va aduce-n lume bucuria
    Si va preamari marinimia.

    De te-ai gandit ca esti un "dedicat",
    Incepi sa lupti ca un "apucat",
    S-aduci in lume omenia
    Sa cureti toata murdaria,
    Sa treci din nou, de faza de-nceput,
    Sa ajungi un "OM", asa cum ai fost conceput,
    Maimutele sa te-ndrageasca,
    Sa fii, din nou, mandria stramoseasca.

    Omule, de crezi ca poti, sa te ridici putin,
    S-aduci in lume pace si senin,
    Te sprijin eu, umilul "trecator",
    Ca sa devii cumva "nemuritor".



    Frumoasa poezie si plina de morala,
    O fabula ce are sclipiri de amareala,
    Ca omul pare a fi, un maimutoi parlit,
    Cu doruri si metehne de mare troglodit.

    Ii dau dreptate celui maimutoi,
    Ca ne condamna rasa culeasa din noroi,
    Dar dragilor, maimuta este acum geloasa,
    Ca este comparata cu rasa omeneasca.

    Nu sutem noi lideri in comportament,
    Si sigur ca avem scapari pentru moment,
    Ce trec si se indreapta spre Pronia Cereasca,
    Ca sa gaseasca sprijin in rasa omeneasca.

    Eu cred ca Darwin s-a ratacit putin,
    Crezand ca omul vine din senin,
    Pica din pomul cunoasterii si vrea,
    S-aduca "lumea buna", pe planeta mea.

    "Omul maimuta" cand s-a inventat,
    Cu totii au sperat ca e brevatat,
    S-aduca-n lume frumusetea,
    Dar ne-am trezit doar cu tristetea,
    C-a poluat pamantul nostru sfant,
    (Ce pentru noi e trainic legamant)
    Cu "maimutoi", lipsiti de indrazneala,
    Si ne-am trezit ca-i mare pricopseala,
    Sa crezi, sa stii ca vrei sa depasesti,
    Un stadiu de "maimuta", inscrisa in povesti.

    Avem Planeta noastra, minunata,
    Dar e "pacat" ca este "populata",
    Cu oameni ce-ncalca statutul omenesc,
    Iar maimutele, usor il depasesc.

    Sunt sigura ca omul din stele a cazut,
    Ca a avut cu el, Statutul de-nceput,
    Dar el l-a ratacit , in negura de vremi,
    Si de-i zici "maimuta", ii pare ca il chemi.

    Maimute suparate si maimutoi de rand,
    Cer, cu ardoare, omului un gand,
    Ce va aduce-n lume bucuria
    Si va preamari marinimia.

    De te-ai gandit ca esti un "dedicat",
    Incepi sa lupti ca un "apucat",
    S-aduci in lume omenia
    Sa cureti toata murdaria,
    Sa treci din nou, de faza de-nceput,
    Sa ajungi un "OM", asa cum ai fost conceput,
    Maimutele sa te-ndrageasca,
    Sa fii, din nou, mandria stramoseasca.

    Omule, de crezi ca poti, sa te ridici putin,
    S-aduci in lume pace si senin,
    Te sprijin eu, umilul "trecator",
    Ca sa devii cumva "nemuritor".

    Autor necunoscut

    RăspundețiȘtergere