Scrisoare catre poporul aflat in legitima aparare

" De peste douazeci de ani asistam cum persoane care nu au nici o legatură cu cinstea, cu onoarea sau cu interesul national, se luptă precum fiarele pădurii deasupra trupului unei Românii doborate la pământ...

"Rotatia cadrelor" la care participăm din patru in patru ani, produce acelasi rezultat deplorabil,

minciuna ridicată la rang de realitate, ni se aruncă in fată cum ai arunca un codru de pâine câinilor,

batjocura este adresată bătrânilor si copiilor, intelectualilor - bărbati si femei, muncitorilor si tăranilor acestei natii,

jaful generalizat a născut miliardari fără nici un merit, in afară de acela că au au stiut să se infrupte fără jenă si perfect legal, din fasolea stricată a comunismului, digerabilă pentru ei...

cinismul cu care guvernantii nostri de ieri si de azi "motivează" dezastrul prin care trecem, ne face să credem că suntem prea multi, mâncăm prea mult, muncim prea putin, deci suntem niste handicapati

-avem un singur drept: să plătim taxe care se scurg in canalele lor, instalate pe sub toate institutiile nationale.

Ne-am pierdut demnitatea de români, suntem tinuti deliberat in coada Europei la toate capitolele - industrie, agricultură, cercetare, inovatie, artă, cultură,sport,

Ne arătăm stupefiati de cele petrecute in Moldova de peste Prut, dar spirochetii comunismului ne-au afectat in aceeasi măsură si pe noi. Acolo există o scuză – imputinarea populatiei autohtone. Noi nu avem nici măcar scuza aceasta! Suntem doar bolnavi. -Am devenit un lazaret de care se feresc cu totii! Leprozeriile noastre sunt izolate prin legi restrictive, venite din afară, si am inceput să ne invătăm cu asta.

Ne prefacem că trăim, ne prefacem că avem mici satisfactii, dar realitatea este o oglindă care nu poate fi acoperită la nesfârsit cu văluri ideologice!

Ne autocondamnăm la moarte, din prostie si ignorantă, indatorăm pe veci viitorul urmasilor nostri, care vor simti nevoia să plece cât mai departe, lăsând nepopulat un spatiu care se va achita de datorii "prin el insusi".

Este in pericol insăsi TARA!!! Si vina este numai a noastră. Tânjesc dupa o dictatură a dreptatii si adevărului!

Visez să trăiesc vertical, intr-o tară unde doar cinstea si onoarea sunt "interes national", iar nu in genunchi in fata marilor puteri!

Imi doresc parteneri care să-si tină cuvântul dat, să respecte munca, punctualitatea si corectitudinea!

Vreau să gâstigăm respectul vecinilor nostri, iar vecinii nostri să simtă respect din partea noastră - Pledez pentru un conducător – proprietar de drept al tării, căruia să-i pese de soarta si viitorul ei si care să nu poată spune "nu mai am nimic de pierdut, sunt la ultima investire"!

- Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Suedia si mai nou Spania, ar trebui să ne fie exemplu! Sunt tări cu nivelul de viată cel mai ridicat din lume, acolo unde si Uniunea Europeană isi are sediul...

Inaintasii nostri, in anul 1864 ne-au lasat un posibil model. Suntem atât de incapabili să-l cercetăm atent? Antecesorii nostri aveau o sfântă deviză, uitată acum si pe care ar trebui s-o regândim cu totii: Regele si Dorobantul!

Regele adevărat garant al prosperitătii tării sale si dorobantul, pazinic al hotarelor ei...

Se povesteste ca odată, prin anii 1900, Carol I pleca linistit, pe jos, de la Palat inspre Cotroceni, impreuna cu vreun ministru. Toti trecătorii de pe Styrbei Vodă ii făceau loc, se inclinau spunând cu respect: Maiestate!!!

Vă scriu cu buna-credintă a unui om care se gândeste la viitor. Astept păreri scrise cu aceeasi bună-credintă constructivă, lipsite de preconceptii...

(Florin Zamfirescu)"